Scurtă istorie a cifrelor romane (numerelor, numeralelor) și arabe

Ce sunt numeralele romane (cifrele și numerele romane)?

Numeralele (cifrele și numerele) romane sunt simboluri grafice, mai exact litere, care au fost folosite în civilizația antică romană și apoi în Europa, până în momentul în care s-au impus cifrele arabe, în jurul anilor 1300 d.Hr.. Vreme de aproximativ 2000 de ani, aceasta a fost modalitatea în care s-au scris cifrele și numerele în Imperiul Roman și în Europa!

Ce sunt cifrele și numerele arabe?

Cifrele și numerele pe care le folosim în ziua de astăzi sunt așa numitele cifre și numere arabe. Exemplu: 1, 2, 3, 30, 2013, 5047, etc. Ele sunt numite așa pentru că au intrat în Europa prin intermediul civilizației arabe, mult mai avansate decât cea europeană, la acea vreme. Civilizația arabă a preluat setul de cifre de la cea indiană (hindu). Matematicienii indieni inventaseră (sau poate copiaseră din surse rămase necunoscute) și conceptul de zero, inexistent la alte civilizații, așa că sistemul lor, foarte simplu, însă în același timp foarte puternic, bazat pe doar 10 simboluri (de la 0 la 9) avea să fie adoptat în întreaga lume. Romanii nu aveau reprezentare pentru zero, ei foloseau un cuvânt pentru a-l înlocui, "nulla".

Cum au ajuns cifrele și numerele arabe în Europa?

Se crede că numerele arabe au intrat în Europa prin Spania, care fusese cucerită de arabi și inclusă în Marele Califat. Probabil că numerele călatoriseră până acolo aduse de matematicienii și comercianții arabi ce intrau în contact cu europenii. E foarte posibil ca numerele arabe să fi intrat în Europa și prin intermediul comercianților italieni ce navigau frecvent în nordul Africii, ce era tot parte a Marelui Califat. Numerele arabe s-au dovedit a fi mult mai ușor de folosit decât cele romane, atât la scrierea cifrelor și numerelor dar mai ales la efectuarea de calcule.

Sistem de numerație acrofonic

Numeralele romane au fost preluate de civilizația romană de la cea etruscă, ce a existat în peninsula Italică inaintea romanilor, aceștia doar adaptând numeralele alfabetului lor. La rândul lor, etruscii copiaseră de la greci sistemul de numerație (care la rândul lor copiaseră de la alții). Acest sistem de scriere a numerelor era unul acrofonic - adică un sistem în care se punea accent pe prima literă a unui cuvânt. În sistemul acrofonic al reprezentării numerelor, se prelua prima literă a cuvântului ce desemna acel număr. De exemplu, în sistemul roman, C desemnează 100, care este prima literă a cuvântului ce desemneaza 100 în latina, "Centum".

Simbolurile folosite pentru scrierea numeralelor romane

La început, în sistemul cifrelor și numerelor romane (numeralelor romane) erau folosite următoarele simboluri:

  • I - desemna 1
  • X - desemna 10
  • C - desemna 100
  • M - desemna 1.000

Ulterior au fost adăugate și:

  • V - desemna 5
  • L - desemna 50
  • D - desemna 500

Mai târziu, pentru numere mai mari decât 4,000, Romanii au adăugat o linie deasupra unui simbol pentru a indica multiplicarea acelui număr cu 1.000, sau l-au scris între bare verticale, |. Noi vom folosi paranteze, în loc de bare verticale, de acum înainte, pentru că este alegerea naturală atunci când vine vorba de utilizatorul de calculator (este ușor de scris), evitând în plus ambiguitatea dintre simbolul pentru unu - I și bara verticală, |. Astfel, un nou set de simboluri era pregătit pentru reprezentarea de numere mult mai mari:

  • (V) - desemna 5.000 - sau un V cu o bară deasupra
  • (X) - desemna 10.000 - sau un X cu o bară deasupra
  • (L) - desemna 50.000 - sau un L cu o bară deasupra
  • (C) - desemna 100.000 - sau un C cu o bară deasupra
  • (D) - desemna 500.000 - sau un D cu o bară deasupra
  • (M) (un milion) - sau un M cu o bară deasupra

Exemple de numerale romane

  • I = 1, II = 2, III = 3, IV = 4, V = 5, VI = 6, VII = 7, VIII = 8, IX = 9, X = 10
  • XI = 11, XII = 12, XIII = 13, XIV = 14, XV = 15, XVI = 16, XVII = 17, XVIII = 18, XIX = 19, XX = 20
  • XXI = 21, ..., XXVI = 26, ..., XXX = 30
  • ... XXXIII = 33, ..., XXXVIII = 38, XXXIX = 39, XL = 40
  • L = 50, LX = 60, LXX = 70, LXXX = 80, XC = 90, C = 100, etc.

Romanii nu aveau reprezentare pentru cifra zero, însă foloseau cuvântul "nulla".

Exemple de cifre și numere arabe: 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 11, 12, ..., 100, 2012, 1 973 897, 10 899 788 234, etc.

Forme aditive

Pe lângă formele consacrate mai erau în circulație și alte forme, numite aditive. De exemplu, pentru IV (patru) se folosea și IIII (pentru XL, care desemneaza patruzeci, se folosea și XXXX), iar pentru IX (nouă) se folosea și VIIII (la fel cum pentru nouazeci, XC, se folosea și LXXXX). Aceste forme aditive au încetat să mai fie folosite abia târziu, în Europa, mai ales după apariția carților tipărite, și, mai tarziu, după eforturile de standardizare a scrierii cu numerale romane.

Cum sunt folosite în prezent numeralele romane?

În jurul anilor 1300, dupa 2000 de ani de istorie, numeralele romane au fost abandonate în favoarea celor arabe, mai performante și mai ușor de operat (adunat, împărțit, etc.). Însă au continuat să fie folosite, sub diverse forme, și până în ziua de azi, pentru a reprezenta orele ceasurilor, date, secole, numerotarea capitolelor într-o carte, numele unor lideri și monarhi, sau chiar și pentru a face citirea numerelor imposibilă pentru profani, etc.