A patra regulă - Simboluri de bază care pot fi scăzute din cele de valoare mai mare în numeralele romane (ordin de mărime)

Introducere

  • Această regulă e o completare a celei de-a treia reguli, de scădere a numeralelor; am preferat să o tratăm separat, pentru că e important să fie înțeleasă corect.
  • Mai țineți minte care sunt numeralele romane de bază, cele pe baza cărora se construiesc toate celelalte? Le vom folosi imediat, așa că le scriu aici, pentru comoditate: I (unu, 1), V (cinci, 5), X (zece, 10), L (cincizeci, 50), C (o sută, 100), D (cinci sute, 500), M (o mie, 1.000), (V) (cinci mii, 5.000), (X) (zece mii, 10.000), (L) (cincizeci de mii, 50.000), (C) (o suta de mii, 100.000), (D) (cinci sute de mii, 500,000), (M) (un milion, 1.000.000).
  • Romanii puneau numerale de valoare mai mică în fața numeralelor de valoare mai mare, pentru a le scădea acestora din urmă valoarea, însă trebuie să ținem cont de un set simplu de reguli, îl vedem mai jos.

Ce numerale pot fi folosite la regula scăderii și cum?

  • Numeralele V (cinci, 5), L (cincizeci, 50), D (cinci sute, 500), (V) (cinci mii, 5.000), (L) (cincizeci de mii, 50.000), (D) (cinci sute de mii, 500.000) nu puteau fi folosite pentru a scădea valoarea unui numeral mai mare.
  • I (unu, 1) poate fi plasat doar în fața lui V (cinci, 5) sau X (zece, 10).
    • Singurele numerale noi pe care le obținem prin scăderea lui I din V sau X sunt:
    • V - I = IV = 5 - 1 = 4 (patru);
    • X - I = IX = 10 - 1 = 9 (nouă).
  • X (zece, 10) poate fi plasat doar în fața lui L (cincizeci, 50) sau C (o sută, 100).
    • Singurele numerale noi pe care le obținem prin scăderea lui X from L sau C sunt:
    • L - X = XL = 50 - 10 = 40 (patruzeci);
    • C - X = XC = 100 - 10 = 90 (nouăzeci).
  • C (o sută, 100) poate fi plasat doar în fața lui D (cinci sute, 500) sau M (o mie, 1.000).
    • Singurele numerale noi pe care le obținem prin scăderea lui C from D sau M sunt:
    • D - C = CD = 500 - 100 = 400 (patru sute);
    • M - C = CM = 1.000 - 100 = 900 (nouă sute);
  • M (o mie, 1.000) poate fi plasat doar în fața lui (V) (cinci mii, 5.000) sau (X) (zece mii, 10.000).
    • Singurele numerale noi pe care le obținem prin scăderea lui M din (V) sau (X) sunt:
    • (V) - M = M(V) = 5.000 - 1.000 = 4.000 (patru mii);
    • (X) - M = M(X) = 10.000 - 1.000 = 9.000 (nouă mii).
  • ... Și așa mai departe, sper că ați prins ideea...

Exemple:

  • 99 este scris în mod corect astfel: 99 = 90 + 9 = (100 - 10) + (10 - 1) = (C - X) + (X - I) = XC + IX = XCIX și nu IC (astfel nu ne e permis să scădem I din C pentru a obține 99).
  • 95 este scris în mod corect astfel: 95 = 90 + 5 = (100 - 10) + 5 = (C - X) + V = XC + V = XCV, și nu VC (astfel nu ne e permis să scădem V din C pentru a obține 95).
  • Și prin exemplele de mai sus, am aruncat și o privire peste regula următoare, cea a adunării numeralelor :-).

Regulile de scriere ale numerelor romane, sumar:


I. Prima regulă - setul de simboluri de bază în scrierea romană

II. A doua regulă - a repetiției numeralelor

III. A treia regulă - a scăderii numeralelor

IV. A patra regulă - ce numerale pot fi folosite la regula scăderii (ordinul de mărime)

V. A cincea regulă - a adiției

VI. A șasea regulă - a descompunerii numerelor arabe înainte de a le converti în numerale romane


Exemple de transformare a numerelor arabe în numere romane


Numeralele (cifrele și numerele) romane de la 1 la 100

Numeralele (cifrele și numerele) romane de la 1 la 1000