(M)(M)(C)(C)(L)(X)(X)MMX este un numeral roman valid.
(M)(M)(C)(C)(L)(X)(X)MMX îndeplinește toate regulile pentru scrierea numeralelor romane.
2. Calculează valoarea numărului roman.
Adună toate valorile numeralelor romane individuale:
(M)(M)(C)(C)(L)(X)(X)MMX =
(M) + (M) + (C) + (C) + (L) + (X) + (X) + M + M + X =
1.000.000 + 1.000.000 + 100.000 + 100.000 + 50.000 + 10.000 + 10.000 + 1.000 + 1.000 + 10 =
2.272.010
(M)(M)(C)(C)(L)(X)(X)MMX este un grup de numerale scrise în notație aditivă.
Verifică rezultatul (inversează procesul).
Cum se transformă numărul 2.272.010
1. Descompune numărul în subgrupuri de valoare pozițională:
2.272.010 =
2.000.000 + 200.000 + 70.000 + 2.000 + 10;
2. Convertește fiecare subgrup:
2.000.000 = 1.000.000 + 1.000.000 = (M) + (M) = (M)(M);
200.000 = 100.000 + 100.000 = (C) + (C) = (C)(C);
70.000 = 50.000 + 10.000 + 10.000 = (L) + (X) + (X) = (L)(X)(X);
2.000 = 1.000 + 1.000 = M + M = MM;
10 = X;
3. Construiește numeralul roman:
2.272.010 =
2.000.000 + 200.000 + 70.000 + 2.000 + 10 =
(M)(M) + (C)(C) + (L)(X)(X) + MM + X =
(M)(M)(C)(C)(L)(X)(X)MMX;
Răspunsul final:
Numeralele (cifrele, numerele) romane importante, simbolurile pe baza cărora se construiesc restul numerelor în scrierea romană:
I = 1 (unu); V = 5 (cinci);
X = 10 (zece); L = 50 (cincizeci);
C = 100 (o sută);
D = 500 (cinci sute);
M = 1.000 (o mie);
Pentru numere mai mari:
(*) V = 5.000 sau |V| = 5.000 (cinci mii); vezi mai jos de ce preferăm notația: (V) = 5.000.
(*) X = 10.000 sau |X| = 10.000 (zece mii); vezi mai jos de ce preferăm notația: (X) = 10.000.
(*) L = 50.000 sau |L| = 50.000 (cincizeci de mii); vezi mai jos de ce preferăm notația: (L) = 50.000.
(*) C = 100.000 sau |C| = 100.000 (o sută de mii); vezi mai jos de ce preferăm notația: (C) = 100.000.
(*) D = 500.000 sau |D| = 500.000 (cinci sute de mii); vezi mai jos de ce preferăm notația: (D) = 500.000.
(*) M = 1.000.000 sau |M| = 1.000.000 (un milion); vezi mai jos de ce preferăm notația: (M) = 1.000.000.
(*) Aceste numere erau scrise cu o linie deasupra (o bară deasupra) sau între două linii verticale. În schimb, preferăm să scriem aceste numerale mai mari între paranteze, adică: "(" și ")", deoarece:
- 1) în comparație cu notația cu linia deasupra - este mai ușor pentru utilizatorii de calculator să adauge paranteze în jurul unei litere decât să adauge o linie deasupra ei și
- 2) în comparație cu liniile verticale - se evită orice confuzie posibilă între linia verticală "|" și numeralul roman "I" (1).
(*) O linie superioară (o bară deasupra simbolului), două linii verticale sau două paranteze în jurul simbolului indică "de 1000 de ori". Vezi mai jos...
Logica numerelor scrise între paranteze: (L) = 50.000; regula este că numărul inițial, în cazul nostru, L, a fost înmulțit cu 1.000: L = 50 => (L) = 50 × 1.000 = 50.000. Simplu.
(*) La inceput, romanii nu foloseau numere mai mari decât 3.999; în consecință, nu aveau simboluri în sistemul lor pentru aceste numere mai mari, acestea au fost adăugate mai târziu și pentru ele au fost folosite diferite notații, nu neapărat cele pe care tocmai le-am văzut mai sus.
Astfel, inițial, cel mai mare număr care putea fi scris folosind numerale romane era: