Transformă DCCCXLIIICXIXCIII din cifre romane în număr

E numărul format din cifre romane DCCCXLIIICXIXCIII valid - scris corect?
Cum se transformă în numărul echivalent zecimal?

Pentru a valida și converti numărul roman DCCCXLIIICXIXCIII în echivalentul său zecimal - așa-numitul număr arab, pe care îl folosim zi de zi, trebuie să-i identificăm simbolurile individuale și grupurile de simboluri. Explicații detaliate mai jos

1. Cifrele romane folosite pentru a face conversia:

I = 1; X = 10; L = 50; C = 100; D = 500;

» Regulile de bază de scriere ale numeralelor romane


Numeralele si grupurile de numerale scrise in notație substractivă trebuie scrise de la stânga la dreapta, în ordine descrescătoare, după valoarea lor, de la mare la mic. Unele simboluri (litere) pot fi repetate de până la 3 ori consecutiv: I, X, C, M, (X), (C), (M).


Un grup de numere romane scrise în notație substractivă = un grup de două cifre (două litere), una de valoare mai mică precedând alta de valoare mai mare. Singurele grupuri substractive permise sunt următoarele: IV, IX, XL, XC, CD, CM, M(V), M(X), (X)(L), (X)(C), (C)(D), (C)(M). Pentru a calcula valoarea unui grup, se scade valoarea primului simbol din valoarea celui de-al doilea. Exemplu: IV = V - I = 5 - 1 = 4.
» Notația substractivă folosită la scrierea numeralelor romane


Un grup de numerale romane scrise în notație aditivă = un grup de două sau mai multe simboluri (litere), de valoare egală sau sortate în ordine descrescătoare, după valoarea lor, de la mare la mic. Pentru a calcula valoarea grupului, adună valorile simbolurilor care alcătuiesc grupul. Exemplu: II = I + I = 2.
» Notația aditivă folosită la scrierea numeralelor romane


2. Grupurile de numerale scrise în notație substractivă:

DCCCXLIIICXIXCIII


XL = L - X = 50 - 10 = 40;


IX = X - I = 10 - 1 = 9;


DCCCXLIIICXIXCIII nu este un numeral roman valid.

3. De ce nu este valid numeralul roman?

DCCCXLIIICXIXCIII: Un grup de numerale în notație substractivă, de valoare mai mică, XL ( = 40), nu poate sta în fața unui numeral de valoare mai mare, C ( = 100).


DCCCXLIIICXIXCIII: Numeralul I ( = 1) nu poate sta în fața acestui numeral de valoare mai mare, C ( = 100). I poate sta doar în fața lui V ( = 5) și X ( = 10).


DCCCXLIIICXIXCIII: Un grup de numerale în notație substractivă, de valoare mai mică, IX ( = 9), nu poate sta în fața unui numeral de valoare mai mare, C ( = 100).


4. Te rugăm să corectezi sau să elimini (unele dintre) simbolurile evidențiate:

DCCCXLIIICXIXCIII


În schimb,
Cum se transformă numeralul roman:
MLXIII
scris ca un număr indo-arab
(numerele pe care le folosim în fiecare zi)

1. Cifrele romane folosite pentru a face conversia:

I = 1; X = 10; L = 50; M = 1.000;

» Regulile de bază de scriere ale numeralelor romane


MLXIII este un numeral roman valid.

MLXIII îndeplinește toate regulile pentru scrierea numeralelor romane.


2. Calculează valoarea numărului roman.

Adună toate valorile numeralelor romane individuale:


MLXIII =


M + L + X + I + I + I =


1.000 + 50 + 10 + 1 + 1 + 1 =


1.063

DCCCXLIIICXIXCIII nu este un numeral roman valid.

În schimb, acest număr roman este valid:
MLXIII = 1.063

MLXIII
scris ca un număr indo-arab
(numerele pe care le folosim în fiecare zi)

MLXIII este un grup de numerale scrise în notație aditivă.


Validează și convertește numerale romane în numere indo-arabe

Setul de simboluri de bază în scrierea romană a numerelor

Numeralele (cifrele, numerele) romane importante, simbolurile pe baza cărora se construiesc restul numerelor în scrierea romană:

  • I = 1 (unu); V = 5 (cinci);

  • X = 10 (zece); L = 50 (cincizeci);

  • C = 100 (o sută);

  • D = 500 (cinci sute);

  • M = 1.000 (o mie);

Pentru numere mai mari:

  • (*) V = 5.000 sau |V| = 5.000 (cinci mii); vezi mai jos de ce preferăm notația: (V) = 5.000.

  • (*) X = 10.000 sau |X| = 10.000 (zece mii); vezi mai jos de ce preferăm notația: (X) = 10.000.

  • (*) L = 50.000 sau |L| = 50.000 (cincizeci de mii); vezi mai jos de ce preferăm notația: (L) = 50.000.

  • (*) C = 100.000 sau |C| = 100.000 (o sută de mii); vezi mai jos de ce preferăm notația: (C) = 100.000.

  • (*) D = 500.000 sau |D| = 500.000 (cinci sute de mii); vezi mai jos de ce preferăm notația: (D) = 500.000.

  • (*) M = 1.000.000 sau |M| = 1.000.000 (un milion); vezi mai jos de ce preferăm notația: (M) = 1.000.000.

(*) Aceste numere erau scrise cu o linie deasupra (o bară deasupra) sau între două linii verticale. În schimb, preferăm să scriem aceste numerale mai mari între paranteze, adică: "(" și ")", deoarece:

  • 1) în comparație cu notația cu linia deasupra - este mai ușor pentru utilizatorii de calculator să adauge paranteze în jurul unei litere decât să adauge o linie deasupra ei și
  • 2) în comparație cu liniile verticale - se evită orice confuzie posibilă între linia verticală "|" și numeralul roman "I" (1).

(*) O linie superioară (o bară deasupra simbolului), două linii verticale sau două paranteze în jurul simbolului indică "de 1000 de ori". Vezi mai jos...

Logica numerelor scrise între paranteze: (L) = 50.000; regula este că numărul inițial, în cazul nostru, L, a fost înmulțit cu 1.000: L = 50 => (L) = 50 × 1.000 = 50.000. Simplu.

(*) La inceput, romanii nu foloseau numere mai mari decât 3.999; în consecință, nu aveau simboluri în sistemul lor pentru aceste numere mai mari, acestea au fost adăugate mai târziu și pentru ele au fost folosite diferite notații, nu neapărat cele pe care tocmai le-am văzut mai sus.

Astfel, inițial, cel mai mare număr care putea fi scris folosind numerale romane era:

  • MMMCMXCIX = 3.999.