Numerele romane pe care le vom folosi pentru a face conversia:
I = 1; V = 5; X = 10; L = 50; C = 100; M = 1000;
Cum procedăm?
Convertește, unul câte unul, numerele care reprezintă ziua, luna și anul, în numerale romane. Dacă este cazul, împarte fiecare număr în subgrupuri de valoare pozițională.
Ziua, 16:
I = 1; V = 5; X = 10;
16 = 10 + 6;
10 = X;
6 = 5 + 1 = V + I = VI;
16 = 10 + 6 = X + VI = XVI;
I = 1 (unu); V = 5 (cinci);
X = 10 (zece); L = 50 (cincizeci);
C = 100 (o sută);
D = 500 (cinci sute);
M = 1.000 (o mie);
- Pentru date scrise în viitor:
(*) V = 5.000 sau |V| = 5.000 (cinci mii); vezi mai jos de ce preferăm: (V) = 5.000.
(*) X = 10.000 sau |X| = 10.000 (zece mii); vezi mai jos de ce preferăm: (X) = 10.000.
Nota 1: (*) Acest număr era scris fie cu un overline (o bară deasupra numărului) sau între două linii verticale (două bare verticale).
Nota 2: (*) Preferăm scrierea acestor numerale mai mari între paranteze "()", deoarece 1) comparativ cu overline - acestea sunt mai accesibile utilizatorilor de computere. 2) comparativ cu linia verticală - se evită orice confuzie între linia verticală "|" și numeralul roman "I" (unu).
Deci, (V) = 5.000 și (X) = 10.000.
Nota 3: (*) La început, romanii nu foloseau numere mai mari de 3.999, neavând reprezentare pentru numerele:
- 5.000 = (V), 10.000 = (X), 50.000 = (L), 100.000 = (C), 500.000 = (D), 1.000.000 = (M).
Acestea au fost adăugate mai târziu și pentru ele erau folosite diverse notații, nu neapărat cele de mai sus.
Astfel, la început, pentru o lungă perioadă de timp, numărul maxim ce putea fi scris cu numerale romane era: